Povestea diamantului

Se povestește că la mulți metri sub pământ, prin forța naturii, s-a născut un diamant în mijlocul a multe alte pietre care rămâneau împrejurul lui. Foarte vechi și viclene, știind de valoarea noului venit, pietrele au început să îl critice de toate formele. Pietrele temeau ca diamantul să descopere cât de multă valoare el avea și într-o zi să le domine.

Granitul spunea: ”Ești atât de mic, ah diamantule, niciodată nu vei ajunge să fii cineva”.

Bazaltul adăuga: ”Cu siguranță te vei dezintegra în scurt timp.” Și piatra de calcar dădea lovitura finală spunând: ”Vei deveni pulbere.”

Până când într-o zi, un explorator de minerale, săpând în acel pământ a găsit micul diamant și, extrem de fericit, l-a dus pentru a fi șlefuit. Când diamantul s-a văzut pus peste rubine, smarald și celelalte pietre prețioase, el a spus pentru el însuși:

”Eu am fost o bijuterie tot timpul și nu am știut.”

Așa sunt cei care trăiesc în spatele complexelor de inferioritate, cauzate în majoritatea cazurilor de alte persoane – în general cele mai apropiate – prin intermediul cuvintelor negative.

Cuvântul lui Dumnezeu deja spune:
“Viaţa şi moartea stau în puterea limbii, iar cei ce o iubesc îi vor mânca roadele.” Proverbi 18.21

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *